Ion (film)

Romanul « Jane Eyre » este pe cat de ambiguu, pe atat de simplu si de transparent in mare parte, daca este sa trec peste descrierile somptuoase si foarte amanuntite ale locurilor, ale oamenilor, ale vremurilor. Pentru timpurile in care romanul a fost scris, undeva la 1847, trebuie sa recunosc ca nu era alta alternativa in a ne familiariza cu Anglia, decat prin intermediul interminabilelor descrieri. Vazut prin ochii tinerei copile Jane Eyre totul are un iz aparte, nu doar de vechi, cat de poveste, chiar daca locurile si atitudinile celor din jur pe care ea ni le relateaza sunt departe de a apartine unor oameni cu principii, elevati sau cat de cat educati. Trairile ei de copil alungat, nedorit sunt dintre cele mai dureroase si tind sa-i marcheze existenta – si cred ca si noua, intr-o oarecare masura – insa conform zicalei “love conquers all”, destinul ei este oarecum previzibil. Zic oarecum, pentru ca cel putin finalul nu este neaparat un happy-end si toate actiunile de pana acolo nu duc neaparat in directia narata de Bronte. Pe scurt, pentru a va familiariza cu actiunea romanului – pentru cei care, ca si mine, nu au facut o prioritate din lectura acestuia – Jane Eyre este o copila aparent in grija si protectia unei matusi care, tocmai pentru ca gaseste in ea o fire neadaptata, impertinenta, needucata alege sa o trimita la un orfelinat si pentru a-si indeparta aceasta “grija”, dar si pentru a nu altera aleasa educatie pe care considera ca o au proprii copii. Viata la orfelinat este cat se poate de austera, de mizera pentru aceasta fetita, care infrange timpul, boala, foametea si lipsa de afectiune timp de opt ani, creindu-si si consolidandu-si o educatie adecvata unei fete simple, dar extrem de inteligente. E interesanta abordarea pe care ea o aduce vietii, caci puterea si vointa se invata inca din copilarie, iar toate celelalte lipsuri materiale sunt “rascumparate” de o educatie fina. Din acest punct de vedere Jane este un personaj antologic acum in lumea asta, caci cat de des ne este dat sa descoperim o personalitate atat de puternica, daramite daca este sa ne raportam la acele vremi, cand statutul femeii in societate nu era nici pe departe al femeii educate, careia i se putea asterne o lume la picioare?
Trecerea timpului o face pe aceasta Jane – de acum o tanara domnisoara sa-si infranga temerile si sa-si doreasca mai mult de la viata ei simpla, de aceea isi cauti o slujba – si nu una oarecare de spalatoreasa, bucatareasa – care sa-i asigure atat o oarecare bunastare materiala, dar si posibilitatea studierii, cizelarii tuturor lucrurilor invatate. Primeste un post de guvernanta la un conac, unde primeste in ingrijire si spre educare o tanara cu accent frantuzesc. Inevitabil incepe sa se strecoare intre copertile romanului si povestea de dragoste, aceea pe care eu deja nu o mai asteptam, prin prisma comentariilor, descrierilor uneori prea ample ale conacului Thornfield, ale oamenilor care salasluiesc in el, care este mult prea rece si mult prea misterios uneori, desi straduinta romancierei este sa-l creioneze cat se poate de uman. Cumva, cum este de asteptat Jane se indragosteste de stapanul sau – dl Rochester – mai intai poate fara sa-si dea seama, in timp insa dezvoltand niste sentimente intense si sincere fata de acest barbat care nu ne-ar atrage in niciun fel atentia, caci asa cum ea insasi ne spune era un barbat prea putin atragator sau frumos.

Povestea de dragoste care se naste intre ei – din punctul meu de vedere – nu impresioneaza, caci respecta cumva regulile nescrise ale naturii. Ceea ce frapeaza intr-adevar este faptul ca el nu mai este un tanar (caci este cu 20 de ani mai in varsta), insa un barbat cult care vede in aceasta copila-femeie toate si cele mai frumoase trasaturi ale unei femei. Pentru el, ea este intruchiparea a ce e mai frumos, mai pur, mai cast, mai rafinat intr-o femeie, si asta, impresioneaza caci e mare lucru, chiar si la acea vreme, ca rolul femeii in societate sa fie nu doar recunoscut, cat apreciat, incurajat. Pentru toate lucrurile acestea o admir pe Jane Eyre pentru ca a reusit sa se strecoare in inima unui barbat in cel mai subtil si mai inteligent mod cu putinta si sa-i castige acele sentimente care cu greu ies la iveala din inima si din mintea unui om de talia dl. Rochester.
Insa destinul ei este unul de sacrificiu, e tot o Ioana d’Arc, insa intr-o maniera mai frumoasa. Daca e ceva ce mi-a creat un sentiment de absolut, in sensul de placere si constientizare a vietii acesteia, care uneori e mai greu de inteles decat toate volumele ce zac in toate bibliotecile tuturor timpurilor, este tot chinul, toata zbaterea pe care fiinta asta le traieste si care nu puteau fi mai bine spuse ca in paragraful ce urmeaza (pe care trebuie sa marturisesc ca l-am citit de cateva zeci de ori, caci e un adevar mult prea puternic intr-un cuvant extrem de simplu): ”ar fi datoria ta sa induri, caci n-ai avea incotro. E o dovada de slabiciune si prostie sa spui ca nu poti sa induri ceea ce soarta iti cere sa induri”. Nu cred ca mai pot adauga altceva decat ca pentru mine in asta consta adevarata poveste a lui “Jane Eyre”, caci iubiri intalnim la tot pasul, fie ca sunt impartasite sau nu, fie ca au un pilon rafinat, fie ca sfideaza timpul si legile. Destinul unui om e scris in puterea sa, in felul sau de a fi, in ratiunea sa si oricat de imposibil ar parea de urmat, oricate sacrificii ar cere, e tot ce ramane peste vreme. Istoria ne urmareste, si in ea va ramane scris destinul fiecaruia dintre noi.
Povestea de dragoste a protagonistei se largeste si atunci cand primeste recunoastea patronului sau, nu mai e poveste de iubire imposibila, caci are toate atuurile sa se implineasca. Inevitabilul ne apare si acum, si in fata altarului, in ziua nuntii, Rochester recunoaste ca este insurat deja cu o alta femeie (nebuna, caci noua nu ne este prezentata de niciun fel pana aici), asadar casatoria dintre cei doi e ilegala. Jane simte o rasturnare a universului, a viselor ei, o pierdere a tot ce este palpabil si real si alege sa plece departe de barbatul iubit, ca o pedeapsa atat pentru ea, cat si pentru el, caci stie cat de mult o iubeste si o pretuieste.

N-as vrea sa credeti despre mine ca sunt o alienata mintal si ca singurele lucruri pe care eu le gasesc cu adevarat importante si de retinut sunt cele care reliefeaza truda, grija, lupta unui om, insa destinul ei ca om m-a fascinat mai mult decat iubirea in sine. Si n-as vrea sa intru in detalii de ordin personal (desi cred ca ati facut-o voi deja pana acum), insa pentru mine e altceva care primeaza, care razbate. Romanul continua cu un episod greoi pentru orice fiinta care are un minim de educatie si de intelegere, ca sa nu zic nimic de intelepciune, caci Jane Eyre traverseaza o perioada abisala, in care departe de lumea ei, undeva pe un taram indepartat, incearca sa-si refaca existenta, sa caute un adapost, o bucata de paine, lucruri ce devin din ce in ce mai grele. Este supusa unor chinuri si unor mari destramari sufletesti, acceptand sa manance uscaturi si sa innopteze in padure si asta pentru ca ea crede in destinul ei si mai presus de orice crede ca acest supliciu la care este supusa nu este in zadar. In definitiv asa este scris sa fie. Cand e aproape sa se sfarseasca gaseste intelegere si adapost in casa unor tineri, fata de care se ataseaza si cu ajutorul carora isi revine. Accepta un nou post de invatatoare de data aceasta si iarasi ne face dovada talentului sau de femeie deosebita. Tanarul in casa caruia s-a adapostit insa vede in ea un fel de liana in viata si existenta lui de misionar, propunandu-i o casatorie formala, tocmai pentru ca ea ar fi femeia care i-ar sta alaturi si l-ar juta, l-ar sluji indiferent de vreme. Ceea ce este intr-adevar cotropitor in femeia asta este felul in care vede si intelege tot si de asta nu-mi pare rau ca am citit cartea: e nevoie sa pierzi cate ceva in viata ca sa castigi altceva. E nevoie sa pierzi totul ca sa o iei de la capat si rasplata ta va fi pe masura. Pentru ca a renuntat la o “dragoste” destul de greoaie, a primit in dar o familie despre a carei existenta nici nu stia, iar pentru ca a trecut ghinuri groaznice si umilinte infricosatoare atunci cand i-a fost dat sa cerseasca un colt de paine a primit o avere considerabila, care desavarseste tinuta ei de FEMEIE. Evident, romanul nu are cum sa se sfarseasca altfel decat printr-o casatorie intre ea si omul pe care il iubeste contrar tuturor divergentelor si care, la randul lui plateste un pret destul de mare pentru “nerespectarea” destinului, ajungand in final sa-si piarda in flacari mosia, sotia, o mana si vederea. Iubirea transcede timpurilor si greutatilor, iar Jane ramane alaturi de acest om pentru restul vietii.
Imi pare rau ca trebuie sa amintesc inca o data ca iubirea dintre cei doi nu m-a impresionat atat cat as fi crezut, si daca n-am vazut nicio ecranizare pana acum, sincer, nu regret. Dar pentru ca am citit cartea, nici nu cred ca as vrea sa vad nici de acum inainte. Pentru ca lectia de viata cea mai importanta eu mi-am primit-o si sincer, nu cred ca ar exista vreo ecranizare – indiferent in regia cui, caci n-as vrea sa ofensez pe nimeni – care sa-mi induca mai adanc aceste trairi pe care eu le-am avut.
Caci pana la urma important este sa-ti “respecti principiile si legile, dispretuind si infrangand indemnurile nesanatoase ale unei clipe de nebunie”.

Maturitatea

Maturitatea este natura psihica si fizica care are loc in viata fiecarei persoane. Este procesul care conduce la dezvolarea acestea si gaseste in mod obijnuit raspunsurile la intrebarile acumulate pe parcursul vietii. Cunostiintele care duc la dezvoltarea maturitatii se acumuleaza treptat.
Maturitatea este dobandita in spririt , in gandire si in principiile formate. Toate acestea se acumuleaza la varsta in care experientele traite ne dezvolta gandirea si are influente pozitive si eficiente in faptele noastre.Maturitatea este atunci cand suntem stapani pe propriile decizi si nu exista o varsta specifica pentru evaluarea maturitatii noastre.Aceasta se acumuleaza pe decrusul a ani si ani , si incercarile care ne contopesc realizarile si ne fac sa ne simtim bine.
O persoana in varsta nu se poate numi neaparat si matura , fiindca batranetea consta in trup iar maturitatea consta in caracter si gandire.In adolescenta adolescentii care trec prin diferite incercari si situatii critice au tendinta de a se simti maturi insa este doar o iluzie urmata adesea de consecinte pe care acestia le vor regreta. Urmeaza etapa formarii unei familii in cadrul caruia se va dezvolta armonios educatia , si afectiunea , care ne vor face sa ne simtim maturi din punct de vedere familiar iar in cazul serviciului , pe plan profesional.
Odata cu dezvoltarea maturitatii emotionale vor aparea si problemele legate de stres.Asteptarile celor din jur sunt  tot mai mari si greu se poate face fata greutatilor de zi cu zi.Maturitatea are foarte multe dezavantaje , de mic copilul este protejat de responsabilitati si de preocuparile  vietii , dar o persoana matura va avea o incarcatura emotionala si fizica mai mare.
O persoana matura va stii intotdeauna sa diferentieze binele de rau iar decizile persoanei respective ii vor aduce avantaje in viata.O gandire dezvoltata duce la o viata mai sanatoasa si mai echilibrata.Maturitatea exista atata timp cat suntem stapani pe proprile noastre decizii si fapte.

Idealismul in trepte

            Idealismul reprezinta fiecare persoana . Sta la baza formarii gandirii si principiilor.
            Atunci cand copilul este nascut , nu are nici un concept asupra lumii si  vietii.Dorintele sunt adesea departe de realitate , insa dezvolta in mod foarte eficient  imaginatia si gandirea. Exista protectia si responsabilitatea parintiilor , iar copiii sunt scutiti de griji si de formarea propriilor idealuri deoarece la aceasta varsta parintii au puterea de a decide. Visele sunt numeroase insa exista ratiunea care e dezvoltata inca de la primele cuvinte invatate . Idealul unui copil este de a obtine jucaria mult dorita sau armonia dintre el si parinti . Evitarea certurilor , caldura sufleteasca si timpul petrecut cu mama sau tatal duc la un echilibru emotional si bine conturat.
           In adolescenta incepe procesul de dobandire a maturitatii . Idealurile sunt acum un scop principal al vietii. Formarea conceptiilor cu privire la viitorul nostru , la preocuparile noastre , dar si la ceea ce ne dormim in cele din urma , ne formeaza personalitatea. Deciziile vor forma idealurile , ceea ce este un lucru bun . O persoana cu idealuri are intentii serioase cu privire la educatie , prieteni , dar si la relatia cu parintii . Adolescenta este cea mai critica perioada din viata unui om . Este varsta extremelor , si anii la care teribilismul poate lua adesea locul constiintei . Responsabilitatea e in concurenta cu incalcarea regulilor si dorinta de a iesi in evidenta poate aduce de cele mai multe ori greseli care le vom regreta mai tarziu.
           Adultii…nu am ajuns inca in aceasta faza , insa imi pot da seama ca idealurile unei persoane adulte tin foarte mult de situatia financiara si meseria practicata . Un muncitor are idealuri care constau de cele mai multe ori in implinirea familiara . Persoanele intelectuale , cauta sa atinga perfectiunea , iar cei instariti sunt orbiti de lacomie . Succesele succed din idealurile propuse . Aduc implinire , glorie si dorinta de a obtine mai mult , de a evolua .
            Batranetea este ultima perioada a vietii. Se poate face o statistica a tuturor evenimentelor si se poate privi in trecut .
Adesea exista regrete , remuscari care raman ireversibile . Ne privim familia , nepotii , iar tot ceea ce am realizat de-al lungul vietii ne creaza satisfactie. Idealul este sa ne stingem din viata impliniti si cu sufletul eliberat.
     

Steaua Sudului

  Rezumat de Mezei Tabita:
 Steaua Sudului este un diamant care valoreaza o avere , dar totusi nu a fost scris sa il aiba cineva.Dupa cateva cautari care au fost zadarnice , in final diamantul a disparut(a explodat.
   Dupa parerea mea , dragostea dintre Cypriem Mere si Alice Watkins la prima vedere era imposibila.Ea ar fi fost posibila daca conditia spusa de domul Watkins , ca Cyprien sa se imbogateasca.
   Ce mi-a placut la aceasta carte a fost faptul ca Cyprien nu s-a lasat asa de usor.El a luptat pentru dragostea lui Alice, ceea ce nu se intampla prea des.
   O mare dezamagire pentru Cryprien , care credea ca Steaua Sudului era un diamant artificial  creat de el unsusi , a fost ca diamantul era unul real , dar nu apartinea lui si domnului Watkins , ceea ce facea iarasi dragostea celor doi imposibila.
   Cel mai haios lucru a fost ca diamantul a disparut si Natakit a fost banuit ca a l-afurat.El s-a speriat si a fugit.Cyprien il urmeaza dar afla ca el a fugit de frica , ca nu cumva sa-l inchida.Pana la urma , diamantul a fost gasit in stomacul umnui strut.
   Finalul a fost de necrezut , domanul Watkins era ilegal situat pe propiertatea lui.
Alice si Cyprien se casatoresc.
La acest final , nu ma asteptam chiar deloc!!!

Invatatoarea cu ochii de aur

Rezumat de Raboca Daiana:
In opinia mea carte pe care am citit-o in vacanta de iarna , este foarte interesanta si faorte impresionanta deoarece este vorba despre un soldat care la intoarcerea din razboi afla de la sora lui , Adriani ca mama lor a murit.Apoi isi aduce aminte de promisiunea facuta camaradului sau de razboi ,si colegului sau de camera , caruia i-a promis ca ii va duce sotiei lui cutia ce-a mica in care se afla ceasul lui si multe alte lucruri.
A petrecut mult timp in spital impreuna cu acesta . Vranas  avea o rana mai adanca care i-a afectat membrul si nu se putea misca, iar Leones era si el ranit la coapsa.Vranas a murit fix cand medicii l-au eliberat pe Leonis , apoi nu dupa mult timp primeste o scrisoare de la nasul sau de la tara , de la Megaloni , care ii face o invitatie.Afland ca e satul mult dorit si asteptat de Leonis si de sora lui Adriani , acestia nu mai stau pe canduri si pleaca .
Adriani si Leonis ajung la Megalani , la castel , iar Adriani isi aduce aminte de tatal sau care ii trezisera amintiri ce o spereau.
Leonis se intalneste cu vaduva camaradului sau si reuseste sa-i dea scrisoara care a promis ca va ajunge in mainile lui Vranas.Apoi mai tarziu afla ca aceastqa femeie pe nume Sapho are un copil schilod si mai  are in grija o femeie caruia i-a fost taiata limba.
Leonis si Adreiani isi fac multe cunostinte pe parcursul acestei lungi vizite facuta la tara.Le cunosc pe cele edoua fiice ale primarului , Lulu si Aspasia , pe Kim Iamaki.Drivas o ura pe doamna Sapho deoarece atunci cand primarul a facut un parastas de primire pomenire pentru victimele din razboi , Sapho , a scris pe parastas un lucru care pe Drivas l-a enervat rau  si a evitat oarecum sa se mai intalneasca cu ea.Dar odata Adriani o invita pe Sapho  la ei unde era si Drivas.Si aceasta incepu sa le povesteasca celor doi frati  ca atunci cand era la varsta de 12 ani , mama ei a decedat si la varsta frageda de 16 ani , a trebuit sa se casatoreasca cu Vranas pe care nu il iubea deloc, iar acesta o maltrata, mai rau a aparut si un copil schilod.Lui trivaz i s-a trezit un sentiment de protectie  si chiar a salvat-o de la viata cand au vrut sa mearga aproape de locul unde s-a produs explozia.Dr m-a strest faptul ca zicea si ii aducea flori lui Vranas.El a mai fost odata erou cand a salvat doi copii de la iancendiu.
Dar Drivassimptea pe zi ce trece nevoia de a o intalni pe  Sapho .Lului si Aspasia purtau invidie fata de Sapho.Drivas statea si ii zicea ca nu poate sa ii stea in cale si pleaca la Spaho acasa , iar aceasta il asteapta  cu mainile si bratele deschise.Situatia aceasta a fost intrerupta chiar atunci cand acestia au vrut sa se sarute, deoarece Drivas vazu poza lui Vranas ......
Dupa o scruta perioada  se hotarasera sa plece din MEgaloni deoarece acesta nu mai voia sa mearga si sa se intalneasca cu Sapho.
Adriani nu se impotrivi si se hotarara sa plece.Dar acest roman se termina destul de frumos , dar  cu un mister , deoarece nu stim daca drivas si ADriani au plecat din Megaloni  sau au ramas.
Adriani petrecuse inainte de plecare cu Lulu si Aspasia .
A fost o carte frumoasa , eu as recomanda-o tuturor , si pe mine m-a tinut insuspans.Sincera sa fiu , eram putin suparata fiindca Drivas si Sapho nu s-au casatorit.Am parcurs aceasta carte cu supans, bucurie si emotii.

Astazi am avut niste momente in care ma gandeam la rautatile care ne inconjoara si am realizat ca violenta naste o serie de  consecinte care ne pot urmari pe tot parcursul vietii.Aici aveti si scurtul meu eseu...

Violenta esre prezenta in viata fiecaruia dintre noi.Ne inconjoara si incearca sa ne influenteze.Dupa parerea mea nu exista un motiv concret care ar determina violenta.
De mic , copilul este crescut intr-un anumit mediu si fel de viata care il va influenta in viitor.Pe unii influenteza in bine chiar daca provin din familii cu probleme , ceea ce ne dovedeste ca esentialul punct in formarea comportamentului sunt propriile principii si capacitatea de a face diferenta dintre bine si rau.
Exista copii care provin din famili bune , unde au primit o buna educatie si multe facilitati, dar din teribilism si dorinta de a iesi in evidenta , acestia devin agresivi la scoala si din pacate recurg la acte de violenta impotriva proprilor colegi.
Violenta in scoli este o problema atat nationala cat si mondialaViolenta la care ajung uni elevi ingrozesc o lume intreaga si ne face sa ne intrebam daca copilul mai este in siguranta la scoala , acolo und ear trebui sa invede educatia de a se integra intr-o societate si de a da dovada de bun simt si comportament fata de oameni
In adolescenta ei se alatura unor anturaje care nu ii fac decat sa le alimenteze teribilismul.Acestia incep sa fumeze , sa consume alcool iar cel mai trist drogurile.Apoi,incet,incet  se distanteaza de societate sic omit infractiuni , printtre care cele mai grave , crimeleDe obicei pretextul lor este ca nu au fost intelesi si respinsi de catre societate.Unii refuza sa primeasca ajutor , ingrjiri si sfarsesc la inchisoare.Pentru altii insa , inchisaorea este o lectie primita pentru a regreta si a se indrepta, iar pentru altii nu este decat o alimentare a furieri si un motiv de dorinta de a se razbuna.
Depinde de noi, de intreaga societate cum ne comportam cu ceilalti si ce exemplu le dam celor  din jur , pentru ca pana la urma , omul este o fiinta rationala care poate gresi dar , care se poate intrepta spre bine mai devreme sau mai tarziu!!!